…but this year, isn’t! Toata bucuria mea de a ajunge acasa, dupa o lunga si obositoare sesiune, mi-a fost spulberata de vreme. Ba ninge, ba apare cica “freezing rain”, ba e polei, drumurile-s inchise si eu am ramas in Capitala, ca o sinistrata, asteptand pentru o minune. (Probabil un elicopter care sa ma duca acasa:-@ ). Noroc ca mai e si Alina pe-aici, colega mea de camera, ne plangem una alteia de mila, ea ca mai are un examen si eu ca probabil o sa-mi petrec vacanta prinsa aici. 
Partea buna (ca sa nu fie un post pesimist) e ca am terminat sesiuneeea! O sa-mi fie dor de sala de lectura, de Danut care m-a terorizat cu “Tu vrei sa ma sabotezi, sa nu mai pot sa invat!! ” 
) , de muzica simfonica din casti in timp ce citeam cate un curs (chiar functioneaza! ), de bucuria si oboseala cu care ne intorceam de la fiecare examen si spuneam AMR 3, AMR 2…:) si o sa plecam acasa… da, asta deocamdata nu mi s-a intamplat, probabil pentru ca i-am repetat lui Danut in mod obsesiv in ultima saptamana ca noi o sa ramanem aici, ca s-o enervez, bineinteles:D. Si iata ca am avut gura aurita:(.
Nu-i bai, toate relele spre bine, scriu pe blog, afara ninge ca-n povesti, daca am avea si niste beteala si niste colinde…mai mai ca am zice ca a venit Craciunul. Starea asta ma duce cu gandul la reclamele la Coca Cola…HO-HO-HO, shake up your happyness…and wake up, Cristina! Lipsa asta de ocupatie, te duce pe campii…pline de ninsoare:D
Asadar, sa privim cu speranta vremurile ce va sa vie! (Un ceiut, o supa la plic, o zacusca, nu-i asa Alina? ) )
