Virtual feelings

Dear darling, please excuse my writing…

Drumul — 30/06/2009

Drumul

Sta in genunchi cu privirea plecata. Mainile ii sunt reci, gandurile-s ratacitoare. Se simte bulversat, confuz chiar in lumea pe care pana nu demult o considera a lui. Lumea in care nu se sfia sa faca nebunii din dragoste, sa rada in orice moment,  sa tipe de bucurie. Dar toate astea s-au ruinat intr-o clipa. De ce tocmai lui i s-a intamplat asta? E nefericit si da vina pe soarta. Ar tipa sa se elibereze de durerea care-i macina trupul dar i-au secatuit pana si puterile. Ar plange dar in privirea lui impaienjenita lacrimile-s uscate. Se simte deznadajduit, demoralizat. Lumea lui fucsia a devenit gri, un gri urat ce apasa  sufletul lui.

Ar da orice sa nu mai fie el, sa se transforme…Inchide ochii, parca asteapta un miracol. Si iata, incet incet, se ridica, privirea ii e luminata. Priveste inainte mirat: in lumea lui mohorata, gri s-a intamplat minunea…o bucata de soare, o lumina nemaivazuta zburda in jurul lui. Vrea sa il starneasca, sa porneasca pe un drum nou, de data asta poate mai bun. Inviorat, se agita, vrand cu tot dinadinsul sa o prinda. Incepe sa alerge, e iarasi optimist, sclipirea asta e vestea lui buna, bucata de hartie pictata cu cea mai voioasa culoare tempera. Fuge cu bratele deschise, entuziasmat, cu zambetul pana la urechi, asa cum n-a mai fost de mult.

Si cade. Si lumina nu mai e. Sa fi fost doar o inchipuire?

Iluzia unui drum spre mai bine  ne orbeste de cele mai multe ori. Suntem fascinati de ceea ce o sa ni se intample in viitor incat uitam sa traim prezentul. Si astfel, ni se frang aripile. Si o luam de la capat…Roata se invarte.