Cu ochii mari cat cepele, fetita de 5-6 anisori intra in microbuz tinand-o strans pe matusa ei de mana. “Las si eu fetita, o s-o astepte mama ei in statie.” Micuta inainteaza timida, incercand sa-si gaseasca loc ei si celor doua bagaje umplute ochi. Matusa ii gaseste un loc liber, o instaleaza si coboara. Fetita priveste dezorientata in juru-i parca gandindu-se: “Oare nenea asta stie sa ma duca acasa?”. Cumintica, isi strange bagajele la piept si isi indreapta privirea spre fereastra asteptand clipa coborarii. Aproape de destinatie, isi ia cele doua pungi si se ridica usurel de pe scaun. Soferul bolboroseste ceva. Micuta, cu vocea tremuranda, isi ia inima-n dinti si spune: “Asta este strada mea!”. Un domn mai in varsta ii deschide usa, ajutand-o sa coboare.”Poftiti domnisoara:)”. Acolo, pe strada ei, ii revine zambetul.

Advertisements