Virtual feelings

Dear darling, please excuse my writing…

How about losing your faith? — 18/06/2012

How about losing your faith?

Life is about challenges and struggling. We have to fight until we reach our goals. Until the sun is above our street. The sign of glory we all expect is the sticked smile on our face.

Our life is a game. Nobody will play it for us. We can change the rules anytime we want, but we can’t be mad if something goes wrong because of our mistakes.

But what if we try so hard, but nothing happens? What if you know that you gave your best but the results aren’t the expected ones? Someone will say there is bad luck, someone else will say “That plan wasn’t written for you!”  But how do we know that?

From this point, you are tempted to lose your faith in life, in God’s plans for you. What about now, when you’re down on your knees, surrounded by all kind of problems, apparently nobody can help you, is just you and your consciousness. What’s next?

The answer is : TRY AGAIN! And again, and again, and again. Stand up, a new day has come, a new beggining. We have to get used to it…that’s life, with good and bad things. What doesn’t kill you, makes you stronger, for sure! Don’t lose your faith, cause sometimes that’s all you got.

 

 

Despre niste ochi tristi — 12/06/2012

Despre niste ochi tristi

A iesit din adapostul lui taraganandu-se. A dat un ocol custii in care se afla, ca la o parada. “Uite ursul!” exclama un copilas emotionat. Toata lumea adunata admira animalul despre care cu totii stim din povesti ca este unul fioros. Dar acesta avea ochii tristi, era debusolat, parca sedat. Isi legana trupul greoi incoace si-n colo fara vreo tinta anume. La un moment dat s-a oprit aproape de gratiile ce-l indepartau de libertate. Usor indiferent, probabil ca s-a  invatat cu diferite multimi de observatori. Dar privirea aia coplesitoare, era inca acolo. Am incetat sa-l mai privesc.

Ma declar impotriva gradinilor zoologice. Stiu ca poate e un mod educativ si relaxant prin care copiii pot invata diverse lucruri, dar sunt convinsa ca exista si alte solutii pentru aceasta. Nu sunt eu o inraita fana a animalelor, de orice fel, dar n-am cum sa nu reactionez la ceea ce am vazut. Locul lor nu e acolo, lipsiti de libertate, intr-o inchisoare practic. Rezervatiile naturale ar putea fi o solutie.

Dar pana sa se intample lucrul asta, multi ochi tristi vor mai privi printre gratiile custii.

S-a facut si ea mare, ma! — 01/06/2012

S-a facut si ea mare, ma!

Isi incalta sandalele cu toc de 10, paru-i gata aranjat, un ultim retus si gata, e pregatita. Ringul de dans o asteapta asta-seara. Sper sa aiba mai mult curaj decat mine si sa participe la concursul de miss. Are cu ce. Stiu ca o sa cante, o sa danseze, o sa simta bine. E prima petrecere serioasa a ei, petrecere care marcheaza un anumit final. E seara banchetului.

S-a facut si ea mare, ma! Cum a trecut timpul…Parca mai ieri o leganam pe picioare si ea nu vroia deloc sa adoarma. Incapatanarea i-a ramas si acum, peste ani. Rememorez clipele petrecute impreuna, cand pentru a o convinge sa se opreasca din plans, am numarat stele , cand ii promiteam  sampon cu aroma de pepene, cand eram invidioasa ca  ea primeste mar cu biscuite ras si eu nu. Imi cer iertare ca odata am lovit-o cu leaganul, neapreciind nici viteza nici distanta la care eram de ea. Ea mereu era data exemplu la mancare: “Uite, Maria mananca toate legumele din ciorba, tie de ce nu-ti plac? “. Imi amintesc cum colinda, fiind mica, orasul pana la ore  de inserat si o cautam pe la toate blocurile din imprejurimi. Pofta ei de joaca era interminabila.

Sunt convinsa ca o vor lauda asta-seara. Poate o vor si invidia. Eu stiu oricum ca e cea mai frumoasa.

Post cu dedicatie. De 1 iunie. Pentru surioara mea. 🙂 La multi ani copilu’!