Isi incalta sandalele cu toc de 10, paru-i gata aranjat, un ultim retus si gata, e pregatita. Ringul de dans o asteapta asta-seara. Sper sa aiba mai mult curaj decat mine si sa participe la concursul de miss. Are cu ce. Stiu ca o sa cante, o sa danseze, o sa simta bine. E prima petrecere serioasa a ei, petrecere care marcheaza un anumit final. E seara banchetului.

S-a facut si ea mare, ma! Cum a trecut timpul…Parca mai ieri o leganam pe picioare si ea nu vroia deloc sa adoarma. Incapatanarea i-a ramas si acum, peste ani. Rememorez clipele petrecute impreuna, cand pentru a o convinge sa se opreasca din plans, am numarat stele , cand ii promiteam  sampon cu aroma de pepene, cand eram invidioasa ca  ea primeste mar cu biscuite ras si eu nu. Imi cer iertare ca odata am lovit-o cu leaganul, neapreciind nici viteza nici distanta la care eram de ea. Ea mereu era data exemplu la mancare: “Uite, Maria mananca toate legumele din ciorba, tie de ce nu-ti plac? “. Imi amintesc cum colinda, fiind mica, orasul pana la ore  de inserat si o cautam pe la toate blocurile din imprejurimi. Pofta ei de joaca era interminabila.

Sunt convinsa ca o vor lauda asta-seara. Poate o vor si invidia. Eu stiu oricum ca e cea mai frumoasa.

Post cu dedicatie. De 1 iunie. Pentru surioara mea. 🙂 La multi ani copilu’!

Advertisements