Pe Cenusareasa o stim cu totii,

Postul asta nu trebuie sa ne dea emotii.

Povestea ei, din carti de mult citita,

E adevarata: o fata modesta si smerita,

A cucerit un print (sa-i spun pe nume nu ma-ndur)

Pierzandu-si propriul condur.

Si-acuma vine intrebarea:

Surorile si-au primit razbunarea?

Pe cand acestea vitrege se-mpopotonau de zor

S-arate bine, ca la televizor,

Cenusareasa noastra podeaua o spala

Si lintea din cenusa o alegea.

Ce mult si-ar fi dorit si ea la bal

Dar nu-i acolo locul ei, nici macar accidental.

Zana ei cea buna pe loc a imbunat-o,

“Mergi la bal si tu, suparato!

Ti-am pregatit rochita eleganta

Chiar si pantofi ti-am luat, sa fii extravaganta,

Sa petreci clipe monumentale,

Sa le faci in ciuda surorilor tale!

Un colier ai in cutie, frumoasa bijuterie!

Cu rochia potrivita, e  chiar argintie!

Sa nu te faci de ras in fata printului,

Sa-ti pierzi echilibrul in timpul dansului!”

Sfaturile fiind toate date,

Zana a cam avut dreptate.

La bal, Cenusareasa, domnitele le-a eclipsat

Si madmoazelele pe loc s-au bulversat.

Cine o fi aceasta distinsa domnisoara,

Invidioasele de ele, ar fi facut-o sa dispara!

Noroc ca printul a remarcat-o primul,

Pe loc s-a indragostit, si el, ca omul!

Si iata basmul nostru s-a sfarsit

Cum trebuia, cu un final fericit!

(Morala: Simplitatea cucereste mult mai mult decat o tona de machiaj, asta daca vreti sa cuceriti printi. Asadar, sa fim Cenusarese! E aproape miezul noptii, sa ne pierdem pantofii! )

 

Advertisements