Bunica este una dintre persoanele cele mai importante din viata mea. Imi amintesc cu drag de momentele cand adormeam cu capul pe umarul ei in timp ce ascultam basmul preferat. Cuvintele ei pline de dragoste, imbratisarile calde ma fac acum sa cred ca si ea facea parte din poveste. In clipele acelea, cu cartea pe brate, bunica nu era doar naratorul plin de har ci chiar personajul plin de virtuti.

Ei, roata se invarte iar cuvintele cu care ea mi-a descifrat lumea, devin acum istorisiri despre bunica…

Toti bunicii au (pe langa rasfatatul nepotilor) un hobby, o indeletnicire, o placere pe care si-o satisfac din cand in cand. Unora le plac plimbarile in parc, cititul ziarului iar altora crosetatul, pescuitul sau prajituritul. Bunica mea iubeste (si nu exagerez deloc) gradinaritul. Chiar daca nu locuieste la curte ci intr-un bloc, la parter, si-a “adjudecat” prin multa grija si pricepere bucatica de pamant din fata ferestrei sale. Cunoscand pasiunea ei pentru tot ce inseamna natura, o surprind adesea cumparandu-i seminte de flori pe care sa le planteze si sa-si infrumuseteze mica parcela (un gest mic, o bucurie de neegalat, stiti si voi cum sunt bunicii!). Pe timpul iernii, cand nu are activitati in gradina o descopar uneori abatuta spunand ca abia asteapta primavara “sa intre in elementul ei”.

Acum ca anotimpul ei preferat a sosit, cat e ziua de lunga o gasesc grebland, plantand, muncind cu spor printre trandafiri si alte floricele de care a prins atata drag. Cu spritul ei practic, bunica mereu cauta sa transforme locul, ca un veritabil arhitect, intr-un mini-paradis care sa incante simturile. (Fotografiile de mai jos stau marturie.)

11090325_1016757101684916_729148862_o 11092884_1016757311684895_2140188220_o

O intreb ce-i mai lipseste in gradina ei in care eu vad perfectiunea. Imi raspunde senin: “Soare din plin si din cand in cand cate o ploicica, sa mai racoreasca. Pentru toate celelalte exista provident ca postasul inca n-are drum pe strada noastra.” Acum cea care ramane muta de uimire sunt eu. O intreb de unde stie de provident. “Am vazut eu reclama cu Costin si gradina lui de legume si m-am hotarat sa cer si eu un imprumut pentru o bancuta sau poate un balansoar pe care sa ma odihnesc dupa atata truda. Si de mi-ar mai ramane, as lua si o mini fantana arteziana, sa fim si noi la moda”.

Bunica inca are povesti de spus si vise de implinit. Si eu stiu ca ar mai vrea ceva pentru gradina ei draga – sa planteze patru pomisori, cate unul pentru fiecare nepot. Asa-s bunicii, fac ce fac si tot la copii si la nepoti le e gandul. Vorba aceea – cine n-are batrani, sa-si cumpere!

Advertisements