Virtual feelings

Dear darling, please excuse my writing…

‘AI Acasa! — 30/03/2017

‘AI Acasa!

Stiti vorba: un om implinit in viata este acela care sadeste un copac, construieste o casa si face un copil. Nu stiu daca exista si o  ordine in care ar trebui sa le bifam dar din punctul meu de vedere, daca reusesti punctul cu casa, celelalte-s ca si rezolvate: ai o mai mare liniste si relaxare in privinta venirii unui copil in viata ta stiind ca ai un acoperis deasupra capului. Cat despre copac, orice casa ce se respecta are o mica gradinita cu flori si verdeata, nu?

Asadar, sa ne concentram pe punctul casa. Gresit. Punctul Acasa.

Inainte de bani stransi si planuri peste planuri, oricui ii este permis sa viseze. Iar noi, cei nascuti in era internetului, avem chiar privilegiul sa visam cu ochii deschisi. Doar doua cuvinte: proiecte case si Google ne listeaza sute de pagini cu informatii, idei, planse, fotografii, toate menite sa contribuie la conceptul de casa ideala.

Sa va spun de a mea? Nu de casa mea (caci inca n-o am), ci de viziunea mea de casa ideala. Nici prea mica, nici prea mare. Suficienta. Parter modern si elegant, + mansarda – un loc boem, de poveste. Plus o curticica plina de verdeata in care sa ne putem bea cafeaua in zilele insorite din weekend.

Parterul ar trebui sa fie spatios si luminos. Cu ferestre ample. O cromatica prietenoasa. Fiecare camera va avea coloristica ei. De exemplu, in bucatarie mi-ar placea sa aleg nuante deschise: alb, bej, maro. poate chiar galben – pentru o bucatarie optimista in care sa fim incurajati sa incercam preparate noi. Dormitoarele vor fi spatiul suprem de relaxare asa ca va fi important sa aleg totul cu pricepere si cu masura. Unul mov -lavanda cu accente romantice. Poate altul, rosu? Hmm…
Mansarda, in schimb, ar trebui sa fie coltul meu de rai. Biblioteca, o canapea confortabila si o fereastra cu vedere spre stele. Un spatiu mic, dar calduros.

Revenind cu picioarele pe pamant si presupunand ca am strans o suma frumusica ce ne poate ajuta sa ne cladim usor-usor visul, trebuie sa recunoastem ca o casa e treaba serioasa, nu gluma. Degeaba imi spun cam care as vrea sa fie nuanta parchetului, caci la asamblare, o sa-mi prind urechile, nu gluma. Atunci va exista momentul ala cand va trebui sa-ti lasi planurile pe mana unor specialisti. AIA Proiect, ne lamureste tot Google. Cu ajutorul lor, voi avea o casa amenajata dupa gustul meu, dar cu tusa finala a arhitectilor. Echipa AIA Proiect ofera sevicii de amenajare, reamenajare sau renovare a unui spatiu, prin furnizarea celor mai bune solutii ce ma vor ajuta sa am o casa frumoasa si utila, in acelasi timp.  In plus, printre serviciile lor se numara si un proiect casa care sa se potriveasca personalitatii fiecarui client si fiecarui buzunar.

Mai in concret: sa va explic mecanismul: In primul rand va exista o discutie initiala in care se vor clarifica toate dorintele si asteptarile clientului de la proiect. In cadrul acestei discutii se vor analiza atat aspecte legate de aspiratiile viitorului client, cat si aspecte de ordin practic (buget disponibil, stil de viata, amplasament).

Dupa definirea acestor aspecte, o prima versiune de proiect casa va fi prezentata clientului, in baza careia se vor pune la punct toate detaliile ramase nerezolvate. Proiectul final va include arhitectura, structura si instalatiile impreuna cu recomandarile generale si particulare referitoare la acest proiect in vedera obtinerii autorizatiei si construirii. Si de-aici, va incepe aventura, care se va finaliza glorios cu mutatul in casa noua.

E luung drumul pana la avea casuta mea, dar macar, cu ajutorul de rigoare, drumul va fi mai putin anevoios si imi va permite sa profit cat mai mult de experienta numita general: imi fac casa!

In plus, nu va exista o bucurie mai mare atunci cand, dupa o zi obositoare de gradi, cel mic imi va sari in brate si-mi va spune din toata inima: –  ‘AI Acasa!!! (Copac, casa, copil…va amintiti?)

Nota: Daca ar fi sa-mi construiesc casa asa cum imi construiesc si blogul, recunosc ca, in cel mai bun caz ar iesi ceva abstract, alb, oarecum denivelat si cu multe ferestre. Out of our world. Si asta nu pentru ca blogul meu ar fi vreo capodopera, din contra, e o casuta putin abandonata cu pereti reci. Noroc cu SuperBlog ca reusesc sa-i trag o tusa de culoare. Hmm…asta inseamna ca as avea nevoie de un proiectant si pentru blog?

AIA-Proiect-Bujorul-Alb-0722494447-1.2-300x139aia-proiect

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

 

Smurf-impiedicarea/Smurf-indragosteala? — 28/03/2017

Smurf-impiedicarea/Smurf-indragosteala?

Se spune ca smurfii care se impiedica sunt indragostiti. Sa fie oare acesta adevarul-adevarat sau e doar o scuza menita sa ii mai spele putin din rusine lui Crissette, smurfita care nu rateaza nicio ocazie pentru a “imbratisa” asfaltul? Ce-i drept, la cat de denivelate sunt drumurile in tara asta…aaa, dar nu despre cararile patriei vreau sa va vorbesc.

Nu stiu cum se face dar de fiecare data cand are vreo intalnire mai importanta si are emotii cu carul, tocmai atunci se dezechilibreaza si parca exerseaza un numar prost de circ. Deznodamantul? In cel mai bun caz, ajunge la intalnire cu pantofii zdreliti. In cel mai rau caz…se lasa si cu vanatai…(si nu pentru pantofi).

Fix asa cum va povestesc s-a intamplat si atunci cand Smurfette, prietena ei cea mai buna, a invitat-o la aniversarea sa. Crissette, vadit emotionata, a inceput sa-si pregateasca tinuta de cu seara. Si-a rascolit sifonierul, l-a intors pe dos si l-a aranjat din nou, totul in timp record. Desi n-o grabea nimeni, avand la dispozitie mai bine de 24 de ore pana la marele eveniment, inima a inceput sa-i bata cu putere, aproape sa-i iasa din piept. Inexplicabil. (Nu stiu daca stiti, dar smurfii au un al saselea simt – inima si mintea le sunt foarte bine conectate, nu exista derapaje, ca la oameni, de exemplu…).

In ziua petrecerii, ca scoasa din cutie, Crissette isi facu cruce, rugandu-se sa nu faca vreo nefacuta, o cazatura, vorba aia, si iesi din casa (cu dreptul) indreptandu-se spre statia de troleu. Urcata in autobuz, exceptand privirile indreptate glont spre ea, situatia e sub control. Bilantul impotmolirilor: 0. Dar stiti cum e vorba aceea, nu spune hop pana nu treci parleazul! Nici bine n-a coborat din mijlocul de transport caci, ce credeti? Un capac de canalizare si-a cerut tributul: tocul pantofului domnisoarei smurf Crissette. Panica! Panica! A reusit sa se descalte, evitand o eventuala entorsa provocata de pozitia dubioasa a labei piciorului sau. Insa tocul nu se dadea dus din gaura capacului de canalizare. Ramasese intepenit cu tot cu pantof iar pozitia lui Crissette in incercarea de a-l debloca era cel putin amuzanta. Turceste, tragand de botul pantofului de lac, asa a observat-o Brainy, vecinul Crissettei,  si el un invitat al Smurfettei.

– Hei, au upgradat personalul la canalizari? Iti lipseste vesta reflectorizanta, noroc cu buzele sclipicioase ce atrag atentia, zise Brainy sugubat.

– Ar fi bine sa ma ajuti cumva sa scot pantoful asta de aici! Destul m-am facut de ras…si sunt si in intarziere, ii replica furioasa Crissette vecinului ei de bloc.

– Dorinta ta, porunca pentru mine. Pentru asta, ramai datoare cu un platou de placinta de mere facuta de mama ta. Si o lua pe sus, lasand pantofii la locul “crimei”.

In bratele lui Brainy, Crissette a evitat orice obstacol “astfaltic”. Insa, inca din momentul strangerii in brate a domnisoarei, Brainy a inceput sa sughita. Atat de tare incat, cu Crissette in brate, se misca precum un acrobat prost. Si oare, cine si-a pierdut echilibru de data asta?

PS: Niciun personaj implicat in poveste nu a fost vatamat in vreun fel.

PS 2: Pentru a afla peripetiile prin care a trecut Smurfette (aniversata din poveste), impreuna cu alti prieteni de-ai ei, mergeti, rogu-va, la animatia “Smurfs: The Lost Village” ce va avea premiera acus – acus, pe 31 Martie, 2017. Cine stie, poate o intalniti si pe impie….indragostita de Crissette!

afis-mic-Strumpfi-208x300.jpg

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

Pasiunea mea? Veni, vidi, vici — 26/03/2017

Pasiunea mea? Veni, vidi, vici

logo

Exista o vorba: Daca-ti place ceea ce faci, nu vei munci nicio singura zi din viata ta. Nu m-am gandit niciodata pana acum sa-mi deschid o afacere, desi, mai devreme sau mai tarziu toti visam sa fim proprii nostri sefi. Dar, daca ar fi sa-mi pun in gand asa ceva, categoric as alege ceva care sa ma stimuleze si sa ma faca sa lucrez cu placere. O pasiune. In cazul meu: cartile.

Sunt atrasa ca un magnet de biblioteci, librarii, targuri de carte. Prietenii mei imi sunt martori: ori de cate ori ajungem in mall si ne intersectam si cu un magazin de carte, ochii mi se bulbuca, iar ei nu scapa fara sa dam o raita prin librarie, chiar daca nu cumpar nimic. Sa va mai spun ca primul lucru ce imi starneste interesul in casa cuiva este biblioteca? Nu, nu va mai spun, ca ati inteles ideea.

Acum, sa incepem sa visam cu ochii deschisi: Constienta de impactul tehnologiei si al internetului in viata noastra, mi-as deschide intai o librarie online cu un stoc considerabil de carti din toate domeniile: de la literatura la carti de specialitate. Site-ul va avea un design atragator si va fi foarte usor de utilizat de catre cumparator. Simplu cat ai spune click. Dar, pentru a putea rezista in multimea de librarii online, ar trebui ca magazinul meu sa aiba anumite caracteristici care sa-l diferentieze de celelalte. Potentialul cumparator va avea posibilitatea sa si rafoiasca virtual cartea dorita in cos. Va exista o sectiune speciala de “Carte cu autograf”, fiecare comanda va fi ambalata cu grija intr-o cutie eleganta de cadou (pe care, ulterior, cumparatorul va putea sa o reutilizeze), si vor exista bonusuri si cadouri pentru clientii fideli. Site-ul va avea o sectiune de blog unde clientii vor fi incurajati sa scrie recenzii ale cartilor cumparate, recenziile fiind rasplatite cu vouchere de reducere pentru urmatoarea comanda.

Insa, pentru ca “obrazul subtire cu cheltuiala se tine”, va exista un moment in care fondurile pe care le voi avea mi se vor parea insuficiente pentru dezvoltarea afacerii mele. Atunci voi avea nevoie de un ajutor financiar iar solutia va fi reprezentata de un credit pentru investitii oferit prin intermediul AVBS Credit. Aceasta modalitate de finantare are o varietate de beneficii: suma creditului se stabilește în funcție de nevoile mele și de capacitatea mea de rambursare, acest lucru permitandu-mi sa-mi dezvolt in continuare afacerea. In plus, perioada de rambursare a creditului pentru investitii este de pana la 7 ani. Sunt convinsa ca acest imprumut imi va mentine afacerea in top, iar competitorii mei vor vrea si ei (in secret) reteta succesului meu.

Si pentru ca totul va merge ca pe roate datorita creditului, urmatorul pas va fi deschiderea unui spatiu de relaxare in care vor avea loc schimburi de idei acompaniate de ceaiuri aromate, evenimente culturale, campanii de promovare a lecturii in randul tinerilor, toate acestea intr-un templu al cartilor…

Viseaza…obtine cu AVBS!

2405bdee1f9b56d578e260087a109688.jpg

Sursa foto: Pinterest

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Aurora. As vrea sa mai venim aici — 23/03/2017

Aurora. As vrea sa mai venim aici

Lia e adancita in somnul cel mai dulce. E chiar indreptatita sa faca asta, avand in vedere ca e sambata dimineata ora 05:30. Mult prea dimineata, e clar. Doar ca, cineva are alte planuri pentru ora asta matinala. Sa fie un vis, sa fie realitate?

– Hei, Li! Trezeste-te, ii spuse cu glas soptit Alex in timp ce ii degetele lui isi faceau drum printre cositele blonde ale iubitei sale. Hai, ne asteapta weekend-ul!

Lia deschide un ochi, dar si-l inchide repede mormaind ceva neinteligibil, neparand deloc impresionata de oferta primita.

– Daca nu te ridici in urmatoarele 10 secunde, o sa ramai captiva in Bucurestiul asta sufocant tot weekendul, in timp ce eu am sa respir mare prin toti porii. Pentru ca da, peste 50 minute de la linia 3 va pleca trenul Bucuresti – Constanta. Iar noi ar trebui sa fim in el.

Auzind aceste cuvinte, si desi inca buimaca de somn, Lia se ridica din pat val-vartej iar in zece minute se infiinta la usa, pregatita de plecare. Cu periuta de dinti in gura, dar gata de plecare.

– De ce nu mi-ai spus nimic legat de escapada asta? M-ai luat ca din oala, nici nu stiu macar unde mergem, ii spuse Lia lui Alex imediat ce controlorul le-a verificat biletele.

– Surpriza! Daca ai costum de baie, nu-ti mai trebuie altceva. Doar ai incredere in gusturile mele si ai rabdare!

De cum au coborat din tren, un freamat si o bucurie i-au invaluit pe amandoi. Abia asteptau sa intre in apa si sa se joace ca doi copii.

“Vrei soare, soare iti dau/ Sau pielea ti-e ruda cu luna…

Pe stanci daca vrei te sarut/ Sau in apa, mi-e totuna…”

– Am gasit cazare la Hotel Aurora din Mamaia, hotel de doua stele Superior. Am citit review-uri foarte bune despre el pe internet si m-a convins. E un hotel cu piscina, au conditii foarte bune si servicii de calitate.

– Sunt foarte incantata de alegerea ta! Hai sa lasam bagajele in camera, caci marea ne asteapta!

De cum au intrat in hotel, si-au dat seama ca se vor simti foarte bine in aceste doua zile. Distractia la piscina a fost cea mai dorita. Dupa balaceala din mare urmata de un pranz copios de la restaurantul hotelului (cu vedere spre mare), cei doi indragostiti au mers in camera sa se odihneasca. Au gasit un pat atat de moale si de confortabil incat s-au trezit abia pe inserat. Plimbarea de seara a fost una linistita, dar surpriza a venit abia dimineata, cand au vazut pentru prima oara impreuna rasaritul. S-au asezat turceste pe nisip si si-au pus dorinte. Unele ascunse, altele nu.

-As vrea sa lenevim pe shezlong, sa bem coctailuri aromate. As vrea sa profitam de piscina mai mult.

– As vrea sa vad si un apus. Cu tine. As vrea sa dansam in mare. As vrea sa ne plimbam desculti, sub clar de luna. As vrea sa mai venim aici. Promiti?

– Promit!

Unul mai pragmatic, altul mai romantic. Vis sau realitate?

“Soarele rasare…ne vede impreuna…si parca s-ar ascunde…sa nu deranjeze…dar nici el n-are somn..”

Aurora-768x566

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

 

 

Profesionalismul n-are nevoie de traducere — 21/03/2017

Profesionalismul n-are nevoie de traducere

Luni dimineata. Ajung la birou, imi pregatesc cafeaua si incep sa-mi citesc e-mailurile de peste weekend. Diverse solicitari de la clienti pretentiosi, scroll…doua mailuri de la seful cu noi taskuri de dus la indeplinit pe ziua in curs, si iar scroll, alti clienti cu alte rugaminti…mda, se anunta o zi plina, imi zic. Imi atrage atentia un e-mail de la un expeditor necunoscut: Miguel Garcia. – X Services. Un client nou, se pare. Deschid si citesc. Pentru o mai buna intelegere a gandurilor mele ulterioare lecturarii e-mailului, va transcriu aici pasajele ce mi-au atras atentia:

You’re expertize will bee extremely worthy.”

“We have scene your portofolio and hour team is very excited to work with you”

“We hop to have a successful collaboration”

“Looking forward to meat you”

Recunosc, initial m-am amuzat destul de tare. Nu credeam ca e posibil sa te poti prezenta in fata unui presupus colaborator cu un asemenea e-mail. Iti cam dai singur cu firma in cap, vorba aceea. Profesionalism – ioc, s-o zicem pe aia dreapta.

Ulterior, (la o a doua citire, adicatelea) am vrut sa acord circumstante atenuate expeditorului. Am presupus ca e vine de pe continentul sud-american si ca nu e vorbitor nativ de limba engleza. Da, stiu, tot nu poate fi scuzat in totalitate avand in vedere ca e-mailul reprezinta prima carte de vizita a firmei si ca din start el a pornit cu o bila neagra.

Dar, luand in considerarare ca ideea principala a solicitarii a fost una clara (in ciuda tuturor perlelor) precum si faptul ca am o slabiciune recunoscuta fata hombres latinos (don’t blame me), am hotarat sa-i accept propunerea. Dar, in mailul de raspuns prin care ii confirmam colaborarea, mi-am permis sa-i dau un mic sfat. Pentru a evita eventuale viitoare situatii de acest gen, i-am propus o solutie extrem de utila si la indemana: Agenţia de traduceri Swiss Solutions. Firma noastra colaboreaza cu ei de multa vreme si pot spune ca sunt niste profesionisti in adevaratul sens al cuvantului. Pentru orice proiect am avut nevoie de ajutorul lor (traduceri tehnice, juridice, si chiar traduceri generale), intotdeauna au dat dovada de pasiune si implicare in ceea ce fac. Au un stil de lucru foarte facil. Pentru o estimare de pret pentru o traducere, e suficient sa incarci documentul cu pricina la ei pe site, indicand chiar si un deadline, iar ei iti vor raspunde in cel mai scurt timp posibil.

Asa ca draga Miguel, querido, pentru binele afacerii tale, apeleaza cu incredere la profesionisti. Ochii sunt oglinda sufletului, dar cuvintele sunt oglinda noastra cu totul.

logo_swiss_solutions_RO-300x54

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

 

 

Nepot energetic in actiune — 20/03/2017

Nepot energetic in actiune

-Nepoate, ce bine imi pare ca ai venit sa ma mai vezi! N-ai mai trecut demult pe la bunica ta, nerecunoscatorule, spuse batranica pe un ton sugubat.

– Imi pare rau, bunico! Stii cum e…Serviciu, casa…ne luam cu viata si uitam sa facem lucrurile cu adevarat importante.

– Asa e, dragule…dar acum, ca tot ai venit, sa nu ne intristam…spune-mi intai, cum ti se pare casa? Mi-a trimis maica-ta banutii aia, si am reusit sa iau canapeaua asta si cele doua fotolii…sa ne modernizam si noi, zic!

– Arata foarte bine, bunico. Stiu ca tu ai un simt estetic foarte dezvoltat si te pricepi sa potrivesti lucrurile. La fel ca in copilaria mea, cand imi crosetai manusi si fular sa ma asortez cu geaca. Ehe, ce vremuri!

-Da, Mihai…pe vremuri eram tanara si in putere…acum nu ma mai descurc cu toate! Uite, ca sa vezi si tu, balconul s-a umplut de mucegai si nu-i dau nicicum de cap, iar floricelele mele sufera in tacere din cauza asta…

-Bunico, astazi s-au aliniat planetele…Ca sa-ti dezvalui ce fac eu la Bucuresti…sunt agent secret! Agent secret Certificat Energetic, mai precis… De-asta nu te pot vizita atat de des precum doresti!

– Hai, manca-te-ar mama, ce prostii vorbesti? Agent secret e doar Bont, ala, 007, sau cum i se mai spune…am vazut si eu cateva filme, dar prin Romanica noastra, exclus asa ceva!

– Eu vorbesc foarte serios, bunico! Si iti si explic. Dar sa te intreb intai: tu ai un certificat energetic al casei?

– Maica, eu in afara de certificatul de nastere si de cel de casatorie, nu cred sa mai fi avut vreun altul. Sau, asta de zici tu, e la fel cu ala de casatorie? Ca la cata energie mi-a mancat bunica-tu si maica-ta cand era mica, se poate spune si asa…

– Nu bunico, nu…Certificatul de performanta energetica este un document obligatoriu cu valabilitate de 10 ani, care indica performanta energetica a locuintei tale. SI, ca sa identificam toate problemele legate de izolatie, iti propun si o termografie.

– Radiografie, zici?

– Nu, bunico, nu…prin termografie se obtin informatii suplimentare certificatului energetic. Astfel, putem descoperi zonele cu pierderi de caldura, identificam deficientele izolatiei termice si rezolvam problema.

Procedura e foarte simpla: Auditorul energetic autorizat (in cazul tau, eu…ce noroc ai matale!) se deplaseaza cu echipa la fata locului. Dupa culegerea datelor, se va intocmi certificatul energetic si 10 ani, stai fara griji, bunico! In ceea ce priveste termografia, ea o sa ne ajute sa identificam metodele cele mai potrivite pentru reducerea facturilor tale. Cum iti suna asta?

– Mai baiete, ca bine zici…a fost asa scumpa caldura iarna asta…si de unde, ca tot cu ciorapii de lana am stat incaltata! Pentru asta, draga agent secret, te premiez cu o prajitura buuuna- buna! Hai la bucatarie! Macar prin bunatatile astea sa te conving sa treci mai des pe la mine…

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017

 

 

 

Meli Melo? Congrats, you won! — 16/03/2017

Meli Melo? Congrats, you won!

Inevitabil, la intrebarea: “Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” multi dintre noi raspundeam cu gura pana la urechi: “Sef!”. Cu mintea noastra naiva atribuiam acestei ocupatii o multitudine de beneficii: te trezesti cand vrei, iti faci propriul program, nu esti tras la raspundere de nimeni si basca – banii pica din cer. Doar ca, odata ce treci prin tot felul de experiente de viata, ajungi sa realizezi ca tot ce visai in copilarie despre jobul ideal e aproape o utopie. Sa pornesti de la zero o afacere, in zilele noastre, mi se pare cel putin dificil. De exemplu, daca as vrea sa-mi deschid o patiserie, va dati seama cam cate merdenele ar trebui sa mananc de una singura pana sa ajung sa imi construiesc o imagine credibila (si aducatoare de profit) in fata potentialilor mei clienti…

De aceea, din punctul meu de vedere, solutia cea mai avantajoasa o reprezinta franciza. In schimbul unei contributii financiare directe sau indirecte,  Francizatului ii este permis sa utilizeze marca produselor si/sau serviciilor, know-how-ul, metodele si tehnicile de afacere, beneficiind totodata si de asistenta comerciala si tehnica continua din partea Francizorului, in baza si in termenii unui contract de franciza, incheiat intre parti in acest scop. Suna incurajator, nu-i asa?

Pentru o mai buna intelegere a subiectului, haideti sa si exemplificam: 3,2,1…Start Joc!

Picture this: eu, un investitor iscusit, aleg sa fac parte din cel mai puternic grup de accesorii de moda din Romania: Meli Melo. Am abilitatile  si comenzile necesare (Enter) pentru a dezvolta o franciza. Analizez documentatia precontractuala (Scroll), discut cu francizorul  pentru a putea intelege pe deplin mecanismul (Volume up), si stabilesc un plan concret de actiune pentru o franciza profitabila(F5-refresh).

De ce am ales franciza Meli Melo?

  • Reprezinta un brand foarte cunoscut, fiind prezent pe piata romaneasca inca din 1998; Astfel, nu-mi va fi greu sa atrag clienti; (Good job!)
  • Am acces la cunostintele (know-how-ul) ce au contribuit la succesul companiei; (Combo!)
  • Primesc suport din partea francizorului pentru a atinge acelasi succes ca si al lui; (Magnificent!)
  • Riscuri minime legate de administrarea afacerii; (You can do this!)
  • Beneficiez de campanii de publicitate organizate de francizor la nivelul intregii retele; (Remarkable!);

Ei, dragilor, am cam prins puteri…ideea cu franciza nu e rea deloc, am castigat o viata in plus! Pai, daca e asa, nici nu mai stau pe ganduri…Meli Melo, impreuna castigam! Succesul va fi al nostru si in cel mai scurt timp ne vom upgrada la nivelul urmator: masterfranciza: atunci cand voi avea la randul meu francizati. Nu e rau deloc!

“Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” “Francizat, parol!”

francize-logo.png

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

English, myself and I — 14/03/2017

English, myself and I

Nota: acest articol reprezinta o incursiune printre experientele mele de invatare a limbii engleze. Multumesc pe aceasta cale celui/celei care a propus tema, mi-a facut placere sa rememorez diferite intamplari din viata mea.

Va spun din capul locului:Desi am o abilitate destul de mare sa invat limbi straine (chiar cu placere), Engleza a fost prima mea iubire care, dupa cum se spune, n-ar trebui sa se uite niciodata (Doamne-ajuta!).

Prima intalnire a fost la gradinita. Am facut cunostinta una cu cealalta (“My name is Cristina and I am 5 years old)  si ne-am imprietenit cantand faimosul “Old McDonald has a farm, ia-ia-oo”. Ne intalneam o data pe saptamana si, in loc de flori, imi daruia buline rosii pe care le pastram cu sfintenie (Teacher rasplatea copiii silitori cu buline rosii, iar cei mai neatenti primeau buline negre). Eram atat de fascinata de engleza incat acasa voiam sa vorbesc doar asa. Ai mei invatasera rusa in scoala, asa ca inchipuiti-va ce mare imi era bucuria atunci cand puteam sa-mi exersez cunostintele dobandite (“The cat eats the mouse”) cu vreun prieten de familie rabdator sa se converseze cu un copil de cativa anisori.

A urmat scoala generala unde prietenia mea cu engleza a prins si mai mult contur. Atunci am devenit “Christine” si l-am intalnit pe Can’t (profesorul de engleza insista sa vorbim engleza britanica si I can’t sa se pronunte chiar asa, nu ” I chent”).

Atat de tare m-am indragostit de engleza incat la liceu am ales o clasa de stiinte sociale – intensiv engleza unde ma intalneam cu limba lui Shakespeare de 6 ori pe saptamana. Dragostea mare dintre noi urma sa fie incununata printr-un examen Cambridge, doar ca, punandu-i la indoiala fidelitatea si devotamentul fata de mine, am amanat acest pas.

Engleza juridica din facultate a reprezentat cireasa de pe tort a relatiei noastre. Stiti cum se zice, nu cunosti un om intr-o viata, asa descopeream si eu o noua latura necunoscuta pana atunci a primei mele iubiri. Indragosteala s-a transformat intr-o iubire matura si asezata.

Acum, prin prisma jobului meu, iau contact cu o engleza profi, la un alt nivel: engleza inginereasca. Bineinteles ca exista si momente tensionate, ca in orice relatie, bad communication, ca sa zic asa, in care ne intelegem ca soarecele si pisica (the cat eats the mouse, eeeexact!) De-asta inclin tot mai mult spre un curs de engleza online prin care relatia mea cu engleza sa aiba doar de castigat. Mi se pare o metoda foarte facila sa-ti perfectionezi engleza pe calculator, singur, in linistea si confortul casei tale.

Asadar, cu urcusuri si coborasuri, engleza ramane preferata mea (ma simt bine cand pot sa ofer indicatii vizitatorilor straini ce se perinda prin capitala, or atunci cand, impreuna cu sora mea, iau la pas Bucurestiul si purtam conversatii in limba lui Shakespeare -buna dispozitie se instaleaza imediat).  Nu vreau ca prietenia mea cu engleza sa se termine intr-o buna zi pe motiv de abandon. Asa ca, in ceea ce priveste cursurile online, fara profesor I’m in! Tu, cum stai cu engleza?

English-3

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Ingrijire +Incredere = Farmec — 12/03/2017

Ingrijire +Incredere = Farmec

Citeam la un moment dat ca machiajul nu reprezinta o unealta care sa transforme ceva urat in ceva frumos, ci machiajul are rolul sa accentueze frumusetea care exista deja. Nimic mai corect. Degeaba te pictezi la ochi cu cel mai scump fard si iti alungesti genele cu cel mai bun mascara, daca seara adormi fara sa te demachiezi. Degeaba iti lasi parul sa creasca pana la fund, dintr-o dorinta a ta de Ileana Cosanzeana wanabe, cand varfurile ti-s despicate, par example…Poate am inceput cam abrupt articolul acesta, dar iata unde vreau sa ajung:

Haideti sa facem un exercitiu de imaginatie: Asemanator piramidei lui Maslow, sa ne inchipuim o structura cu etaje, in varf tronand Femeia – modelul cel mai aproape de perfectiune (pe care toate ne-o dorim, nu-i asa?). Care sunt etapele pentru a ajunge acolo sus, la inaltime?

Intotdeauna, la baza piramidei va sta cel mai important pas, fara de care riscam prabusirea structurii noastre: INGRIJIREA. Un demachiant 2 in 1 cu argan si o crema hidratanta non grasa cu orhidee pentru ten de la o marca de incredere vor face intotdeaua diferenta. Avand tenul hidratat, vom putea trece la urmatorul nivel: MACHIAJUL. Nici prea strident, nici prea fad. Potrivit pentru contextul si situatia impusa. Stiti cum e vorba aceea: da-i femeii pantofii potriviti si va cuceri lumea. Cam asa si cu machiajul, din punctul meu de vedere. Doamne, cate poate face un ruj rosu si un puf din parfumul potrivit! Si asa am ajuns la etajul piramidei noastre numit CURAJ. Deja incepe sa se contureze o femeie puternica si increzatoare in fortele sale. Pentru ultimul palier, cuvantul esential este masura. Sa stim sa ne alegem cu masura atat hainele, dar mai ales vorbele. Nimic ostentativ. Atitudine, simplitate, mister, bun simt. Frumusete si incredere. Intr-un cuvant: FARMEC.

Si acum o sa-mi ziceti ca o asemenea creatura nu se naste peste noapte. Aveti dreptate: ne construim in fiecare zi, inca din copilarie. Citim, ne documentam, luam aminte de la femeile din familie, experimentam. N-am cum sa uit portfardul rosu al mamei plin cu rujuri si oje la care nu aveam acces. Era un fel de fruct interzis, dar chiar si asa, reuseam sa imi bag nasul cand nu era nimeni prin preajma.Tot atunci am descoperit si nelipsitul lapte Doina, produs romanesc veritabil. Mai tarziu, prin scoala generala, aparusera revistele de beauty pentru adolescente. Tin minte ca aveam o intreaga colectie pe care o rasfoiam dornica sa aflu cat mai multe lucruri despre frumusete. Bunica a fost cea care m-a invatat ca, pentru o privire mai patrunzatoare, va trebui sa desenez ochilor mei o codita care sa ii alungeasca si sa atraga atentia asupra lor. Matusa de la Bucuresti este un alt exemplu de ingrijire din familia mea. Tin minte ca nu pleca niciodata din casa fara unghii facute si fara ruj asortat la ele.

In tineretea mamei sau bunicii lucrurile erau mai simple, nu se punea atata pret pe “boire”, asa cum zice bunica. Atunci ingrijirea pielii era primordiala, neavand la dispozitie atatea palete, culori si vopseluri cu care sa iasa in evidenta.

Revenind in prezent, eu si sora mea facem o echipa foarte buna, invatand una de la cealalta trucuri care sa ne sporeasca increderea in noi. Ea, desi mai mica decat mine, ma pune la curent cu toate trendurile legate de machiaj in timp ce eu ii reamintesc de fiecare data cat de importanta este cumpatarea in tot ceea ce facem. Discretie, atitudine. FARMEC.

super_blog_martie_orhidee-mic-300x300536-farmec-demachiant-2in1-2

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

DELACOltul Parisului — 09/03/2017

DELACOltul Parisului

Hai Bonjour, c-asa se spune,

Nu la noi, ci-n tari straine.

Mai exact, chiar la Paris

Unde totul e un vis!

Chiar si limba, ghici ciuperca

E tres beau, nu se incurca.

Ma scuzati, am mari emotii,

Si-mi cam tremura…chilotii.

Am uitat sa ma prezint…

Sunt Pufica, nu va mint!

Cuum? Nu ma cunoasteti?

Glume de-astea sa nu faceti.

Pentru acel uituc baiet,

Nu-i problema, mai repet.

Deci, …fara deci. Eu sunt Pufica

Si-mi place de mor… branzica!

Sunt fan branza declarat,

Pana-n Franta m-am plimbat

Sa gasesc branza aleasa

De care n-aveam acasa.

Mi-a zis mie o amica:

Ia aminte, mai Pufica…

La Paris, chiar pe alei

Gasesti branza cata vrei…

Chedar, mozzarela, feta

Toate merg cu le bagheta…

Recunosc, le-am cam gustat

Din toate m-am infruptat.

Insa, vreau sa va zic franco,

Tot mai bun e al meu Delaco!

Are un gust fara egal

Iti spun drept: pufos regal!

Branza branzelor, sa fie

Eu tot Delaco aleg, se stie!


 

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.