Virtual feelings

Dear darling, please excuse my writing…

Parola e Kafune! — 07/03/2017

Parola e Kafune!

De cele mai multe ori, asa cum ne incepem dimineata, la fel o sa ne decurga si ziua. Din acest motiv, tocmai pentru a ne putea intra in ritm, avem diverse tabieturi. Unii se trezesc cu muzica, altii se spala pe dinti doar cu apa rece, in timp ce altii aleg joggingul ca metoda de inviorare. Eu prefer un mic dejun sanatos si satios luat in tihna, citind noutatile prezentate de Zuckerberg. Dar stati, nu despre mine vreau sa va vorbesc acum, ci despre sefa mea. Are si ea tabieturi si rasfaturi (unele mai bune, altele mai proaste). Sefa mea isi iubeste cafeaua. Nimic iesit din comun pana aici, ati spune. Si nu, nu am gresit folosind reflexivul “isi”. Doamna isi prepara meticulos dimineata acasa cafeaua si si-o poarta cu ea in termosul rosu pana la birou, sorbind cate o inghititura ce acompaniaza un fum de tigara, in timp ce noi suntem “condamnati” sa consumam posirca de doi lei de la tonomatul cladirii de birouri unde ne aflam.   Cunosti cum a dormit cu o noapte inainte doar auzind sunetul tocurilor ei venind spre birou. Si stii ca pasii ei apasati prevestesc o zi grea nu doar pentru ea, ci si pentru tine. Exact cum s-a intamplat in dimineata aceea de marti (sper sa nu fi fost si 13).

– Buna dimineata tuturor! zise ea, scotandu-si ochelarii de soare, dar fara sa schiteze nici macar o umbra de zambet. Stiti cu totii ca astazi este o zi foarte importanta, incercam sa finalizam discutiile si sa ajungem la un consens cu vecinii nostri din aripa de vest a cladirii, in vederea fuziunii mult asteptate. Avem acelasi obiect de activitate, si mai presus de toate, impartim aceleasi valori: respect si corectitudine fata de client. Asadar, sa trecem la treaba. Ana, te astept in birou la mine, zise ea serioasa la final.

– Acuuum? imi spun in gand doar, neavand curaj sa intreb de ce nu-si savureaza intai in liniste cafeaua mult iubita impreuna cu nelipsita tigara. Obiceiul ei sfant pentru care in fiecare dimineata isi acorda cel putin o jumatate de ceas este inlaturat azi. Inseamna ca se petrece ceva extrem de serios…

Nu inchid bine usa biroului ei ca incepe sa imi spuna cu o voce foarte afectata: – Ana, sunt intr-o situatie foarte delicata si doar tu ai putea sa ma ajuti. – Daca sta in putinta mea, cu cea mai mare placere, zic, cu o jumatate de gura. Cine stie de task complicat are pentru mine…

-Mi s-a stricat esspresorul si nu mi-am baut cafeaua cea draga. Ma simt fara energie, tocmai astazi cand ar trebui sa mut muntii din loc. Off, numai in momente asa importante se intampla ceva si se da totul peste cap…

Vazand-o asa demoralizata, nu mai stiam ce sa cred. Niciodata nu si-a aratat vreo slabiciune in fata noastra, iar acum, valul i-a cazut de pe fata. Atunci mi-am dat seama ca aceasta fuziune este foarte importanta pentru ea si ca totul trebuie sa mearga snur.

– Nicio problema, am spus, ma ocup imediat. Si am iesit din biroul ei, ascunzandu-mi fata in palme si intrebandu-ma cum o sa rezolv situatia. Stiam cat de pretentioasa este si stiam ca avea nevoie de o cafea care sa se ridice la nivelul celei preparate de ea, acasa. In cautarea unei solutii,  pasii ma poarta dezorientati spre aripa de vest, acolo unde isi aveau birourile presupusii nostri viitori colegi. Liftul se deschide si un tip prezentabil se indreapta in directia mea.

– Pari cam pierduta, te pot ajuta cu ceva?

– Apa si cafea, ii raspund aproape robotic.

– Imi plac fetele indraznete, spuse el razand sugubat. Te-as invita cu mare placere la o cafea, doar ca momentan sunt in timpul programului de lucru, asa ca va trebui sa o lasam pe alta data.

– Nu, nu, nu…m-ai inteles gresit, spun eu rosind de emotii. Am nevoie de o cafea buna si aromata pentru sefa mea. Stii cumva unde as putea-o gasi?

– M…cafeaua la birou are cel mai bun gust intotdeauna. Cred ca pot sa te ajut.

Si ma conduce spre holisorul unde era amenajat un mic sanctuar al apei si al cafelei, nelipsitele licori savurate la birou.

– Tine minte, parola este KAFUNE, imi spuse el cu glas soptit in timp ce imi intindea o ceasca aburinda cu cafea. Iti ofer doar cafeaua pentru sefa ta, cea pentru tine ti-o voi oferi in oras, intr-un mediu mai relaxat decat aici. Si daca ai de gand sa ma refuzi, nu uita ca invitatia a pornit de la tine initial! Plus de asta, imi esti datoare!Te-am scos din incurcatura! Cat priveste apa ceruta, norocul tau este ca luna aceasta am reinnoit abonamentul La Fantana de doua ori, astfel ca avem un watercooler cu apa proaspata disponibil. Spune-mi doar numarul biroului si ti-l voi trimite.

Raman fara cuvinte. Dar vai, ce miros imbietor…m-a cucerit…cafeaua, bineinteles! Cu cafeaua aburinda inca, ii spun informatia multumindu-i si, inca bulversata de cele intamplate, incerc sa ajung cat mai repede la sefa. Cafeaua ii este pe plac (presimt ca n-o sa-si mai repare espressorul de acasa), apa, la fel, fuziunea s-a semnat. Misiune indeplinita! Unde mai pui ca am smuls din partea sefei promisiunea unui contract cu La Fantana, din respect pentru noi si pentru clienti. Bonus: M-am ales si cu o intalnire! Mmmm….ce miros imbietor…m-a cucerit! Cafeaua sau tipul cu cafeaua? Shhh! Parola e KAFUNE!

                                                  

 

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2017.

Advertisements
Spring SuperBlog 2017 — 28/02/2017

Spring SuperBlog 2017

Salutare!

Uhmm…*feeling quite nervous*…

Pe scurt si dintr-o rasuflare: Ma inscriu la Spring SuperBlog 2017! Recunosc ca mi-a fost dor de blog si cred ca aveam nevoie de un impuls, de o motivatie sa ma pot reapropia (creativ) de tastatura (“scoate-ti blogul din hibernare”..hmm, that’s me!).

Descoperind in sifonier tricoul de participant SuperBlog 2012 (oho, cum a trecut timpul), mi-au venit rand pe rand in cap diverse stari si amintiri ce le-am trait in acea perioada: emotii la aflarea punctelor pentru fiecare proba in parte, deadline-uri respectate (unele chiar la limita), subiecte interesante, idei scrise pe ciorne, emisiunile online pe care le ascultam cu placere, sustinerea morala din partea colegei mele de camin care traia si ea cu mine fiecare moment.

Reamintindu-mi ca Spring SuperBlog ia startul la inceput de primavara, si cum blogul meu avea nevoie de un boost, am zis: Gata, aceasta este provocarea de care am nevoie. Ma voi intrece cu mine si cu timpul. Sunt pregatita.

Pe condeie, bloggerii mei!

 

 

Summer Sleep Black Week — 17/08/2015

Summer Sleep Black Week

Un studiu al cercetatorilor britanici (bullshit) ne arata faptul ca in prezent dormim cu 20% mai putin decat o faceam acum 100 de ani. O informatie plauzibila avand in vedere faptul ca vremurile s-au schimbat iar corporatiile ne mananca tot timpul (inclusiv cel de somn). In aceste conditii vitrege, cand insomnia sta ascunsa sub perna din spuma cu memorie, gata sa atace in fiecare noapte, avem nevoie de un plan de bataie bine pus la punct. Si ce sa vedeti, tot cercetatorii britanici ne propun solutii ideale pentru un somn linistitor. Odata intrati in pat, lasam telefonul deoparte (nu sub perna, nu langa perna), respiram adanc si lasam grijile pe noptiera. Pana aici toate bune dar ce ne facem cu Facebook, Instagram, Pinterest care trebuie verificate inainte de somn? Le propun britanicilor un studiu pe tema aceasta.

Lasand gluma la o parte, singurul sfat folositor pe care l-am extras din studiu a fost acela de a-ti aranja un loc linistitor pentru odihna. Vorba batranilor “cum iti asterni, asa dormi” e cat se poate de adevarata. Trebuie sa ne asiguram ca avem o camera aerisita cu o temperatura potrivita si un pat extreeem de primitor si confortabil. Un rol important il are, bineinteles, salteaua dar nu trebuie sa neglijam nici lenjeria de pat – cat mai matasoasa, de buna calitate care sa te invite la o siesta prelungita.

Ca sa vedeti ca m-am documentat, am si o recomandare – aici gasiti lenjerii de pat colorate dar si alte accesorii pentru un somn perfect. Site-ul este unul cu bun gust, se navigheaza usor printre zecile de perne si pilote care mai de care mai frumoase iar comenzile se fac in doar cateva clickuri. Plus ca au un pret de-ti pica ochii (dar nu de somn!). Mai mult, intre 13-20 august se desfasoara promotia Summer Black Week  in care veti putea achizitiona lenjerii 1+1. O lenjerie in camera copilului cu personajul lui preferat plus o lenjerie pentru dormitorul matrimonial la pretul uneia singure. Eu zic ca este o oferta de neratat!

Acestea fiind spuse, sa-i contrazicem pe britanici si sa le aratam ca inca mai dormim. Sau visam.

2% pentru viata — 14/05/2015

2% pentru viata

Copiii sunt viitorul nostru. Si nu, nu e un cliseu, e o realitate pe care multi nu o constientizeaza. Stim cu totii ce reprezinta o noua viata – o binecuvantare de care ar trebui sa ne bucuram si pe care ar trebui sa o crestem frumos. Desi nu am copii, dintotdeauna am avut o sensibilitate aparte fata de acestia, o vulnerabilitate uneori inexplicabila si totusi existenta. Nu-mi place sa-i vad pe cei mici plangand sau suferind, parca imi trece un fior prin tot corpul. Dupa mine, toti (dar toti) ar trebui sa se nasca sanatosi, fara probleme, intr-un mediu plin de dragoste, sprijin si afectiune. Din pacate, acest lucru nu se intampla, ba chiar pe langa diversele afectiuni cu care se nasc unii dintre ei, mai intalnim si cazuri ingrozitoare de copii abandonati, subnutriti sau parasiti la ghena de gunoi.

Mortalitatea infantilă este un capitol sumbru pentru România: ţara noastră se menţine pe primul loc în clasamentul nefericit al mortalității infantile la nivelul întregii Uniuni Europene, cu o rată de 8,5 la 1.000 de nou născuţi vii, faţă de media europeană de 3,9 la mie. Cifra este cu atât mai revoltătoare cu cât, potrivit estimărilor Salvați Copiii, o treime din aceste decese ar putea fi prevenite prin dezvoltarea de programe de suport pentru mame şi copii şi echiparea maternităţilor şi secţiilor de nou-născuţi cu echipamente medicale performante.

Dar iata ca exista eroi printre noi – Salvati Copiii Romania vine in sprijinul celor mici si neajutorati si continua si in 2015 programul de dotare a maternitatilor din Romania cu echipamente medicale performante, cu scopul de a asigura asistenta adecvata copiilor nascuti prematur. In anul 2014 fondurile obtinute au fost folosite pentru a dota 18 maternitati si sectii de nou-nascuti.

Insa toate aceste lucruri frumoase nu se pot realiza doar batand din palme, voi sunteti super-eroii de care cei mici au nevoie. Prin redirectionarea a 2% din impozitul anual pe venit (care in mod normal se duce catre stat) catre Salvati Copiii dati sansa la 100% sansa de viata. E un simplu gest, nu costa nimic dar poate salva o viata.

Mecanismul de redirecționare a 2% din impozitul pe venit este foarte simplu: depunerea unui formular – 230 sau 200 – la administraţia financiară. Formularele precompletate cu datele de identificare ale Organizaţiei Salvați Copiii pot fi descărcate de pe site-ul oficial http://www.salvaticopiii.ro. Completate cu datele personale și semnate, acestea se depun direct sau se trimit către administraţia financiară prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 25 mai 2015. Suma redirecționată nu trebuie menţionată în formular, urmând să fie completată de către administraţia financiară.

Avem nevoie de copii sanatosi si vorba cantecului: daca vrei sa vezi zile mai bune, fii schimbarea ce o vrei in lume!

Gicu-i Geek?! — 03/05/2015

Gicu-i Geek?!

Când Veta l-a luat pe Gicu
De consort, se înțelege
N-a știut, bat-o norocu’
Că-n IT-uri el e rege.

Toată ziua bună-ziua
Din birou nu-l putea scoate
Nici măcar pentru cafeaua
Cu care l-a dat pe spate.

S-a dus chiar și la vecină
Și-a început în hohote
Să se vaite că-i străină
Și Gicu n-o mai iubește.

Gicu al nostru ce facea?
În toate zilele cu chef
Produse cu grijă testa
Să devină Geek-u sef!

De când de nJoy știuse
Că-i o firmă serioasă,
În biroul lui se-nchise
Zicând la toți că nu-i acasă.

Boxe, surse sau tablete
El pe toate le-a testat
Si fiind un Geek-u expert
Pe loc un mouse a câștigat.

Veta, aflând despre ce e vorba,
Liniștită a răsuflat
-Hai că se răcește ciorba
Dragul meu Geek(u) însurat!

Dacă și pentru voi gadgeturile n-au secrete, dacă sunteți pasionați de tehnologie și semănați măcar puțin cu Gicu (Geeku), atunci este timpul să vă alăturați campaniei nJoy  The Order of Geeks. Pentru asta va trebui să urmați niște pași foarte simpli prin care veți fi mai aproape de premiile dorite.

Mecanismul este simplu: nJoy are de oferit spre testare peste 50 de produse din portofoliul său. Voi doar va trebui să vă înscrieți cu un e-mail la ioana.pelin@njoy.ro, iar dacă vă și grăbiți veți avea parte de o surpriză plăcută: primii 50 de participanți înscriși primesc automat câte un mouse nJoy TG9 gri. În e-mail va trebui să vă alegeți una din cele trei categorii din care doriți să faceți parte și anume The Geek Expert (Gicu Expertu’), The Geek Superstar (Gicu Sperstaru’) sau The Geek Enthusiast (Gicu Entuziasmatu’). Fiecare grupă are câștigătorii săi care vor fi desemnați prin tragere la sorți cu ajutorul random.org, după ce, în prealabil, au postat review-ul produsului testat. Pe pagina lui Blogatu veți putea afla mai multe despre modul de trimitere al produselor, tipul acestora și cum va trebui să arate review-ul iar dacă nici atunci nu v-ați lămurit, aici aveți regulamentul campaniei The Order of Geeks – Prepare for Battle.

O treabă mai simplă ca asta nici că se putea, nu-i așa? Pe final, un sfat transmis de Geek(u) – să n-o neglijați pe Veta de-acasă!

Geek-Expert

Gradina minunata — 04/04/2015

Gradina minunata

Bunica este una dintre persoanele cele mai importante din viata mea. Imi amintesc cu drag de momentele cand adormeam cu capul pe umarul ei in timp ce ascultam basmul preferat. Cuvintele ei pline de dragoste, imbratisarile calde ma fac acum sa cred ca si ea facea parte din poveste. In clipele acelea, cu cartea pe brate, bunica nu era doar naratorul plin de har ci chiar personajul plin de virtuti.

Ei, roata se invarte iar cuvintele cu care ea mi-a descifrat lumea, devin acum istorisiri despre bunica…

Toti bunicii au (pe langa rasfatatul nepotilor) un hobby, o indeletnicire, o placere pe care si-o satisfac din cand in cand. Unora le plac plimbarile in parc, cititul ziarului iar altora crosetatul, pescuitul sau prajituritul. Bunica mea iubeste (si nu exagerez deloc) gradinaritul. Chiar daca nu locuieste la curte ci intr-un bloc, la parter, si-a “adjudecat” prin multa grija si pricepere bucatica de pamant din fata ferestrei sale. Cunoscand pasiunea ei pentru tot ce inseamna natura, o surprind adesea cumparandu-i seminte de flori pe care sa le planteze si sa-si infrumuseteze mica parcela (un gest mic, o bucurie de neegalat, stiti si voi cum sunt bunicii!). Pe timpul iernii, cand nu are activitati in gradina o descopar uneori abatuta spunand ca abia asteapta primavara “sa intre in elementul ei”.

Acum ca anotimpul ei preferat a sosit, cat e ziua de lunga o gasesc grebland, plantand, muncind cu spor printre trandafiri si alte floricele de care a prins atata drag. Cu spritul ei practic, bunica mereu cauta sa transforme locul, ca un veritabil arhitect, intr-un mini-paradis care sa incante simturile. (Fotografiile de mai jos stau marturie.)

11090325_1016757101684916_729148862_o 11092884_1016757311684895_2140188220_o

O intreb ce-i mai lipseste in gradina ei in care eu vad perfectiunea. Imi raspunde senin: “Soare din plin si din cand in cand cate o ploicica, sa mai racoreasca. Pentru toate celelalte exista provident ca postasul inca n-are drum pe strada noastra.” Acum cea care ramane muta de uimire sunt eu. O intreb de unde stie de provident. “Am vazut eu reclama cu Costin si gradina lui de legume si m-am hotarat sa cer si eu un imprumut pentru o bancuta sau poate un balansoar pe care sa ma odihnesc dupa atata truda. Si de mi-ar mai ramane, as lua si o mini fantana arteziana, sa fim si noi la moda”.

Bunica inca are povesti de spus si vise de implinit. Si eu stiu ca ar mai vrea ceva pentru gradina ei draga – sa planteze patru pomisori, cate unul pentru fiecare nepot. Asa-s bunicii, fac ce fac si tot la copii si la nepoti le e gandul. Vorba aceea – cine n-are batrani, sa-si cumpere!

Karla e solutia! — 01/04/2015

Karla e solutia!

Trebuie sa recunosc ca imi place, atunci cand am timp liber, sa navighez pe internet printre rochite, bluzite si fustite colorate pe care mi le imaginez ocupandu-si locul de onoare in dressingul meu. Fenomenul acesta de “click-click” si clatit al ochilor se intensifica in preajma diferitelor evenimente speciale la care trebuie sa particip: aniversari,nunti, petreceri, baluri. Stiti si voi dragelor cum trecem de la extaz la agonie in cateva secunde – de la bucuria invitatiei la disperarea “eu cu ce ma imbrac??” e doar un pas.

Dar ce te faci, oare

Cand vantu’-ti sufla-n buzunare,

Iar tu tanjesti, nevoie mare

Dupa rochita salvatoare?

Ei, iata ca am descoperit solutia-minune (nu, inca nu am aflat cum sa slabim in doua zile ca sa putem incape in rochiile din liceu)! Insa Karla  ne poate ajuta sa depasim momentele dificile “eu n-am cu ce sa ma imbrac!”(care, fie vorba intre noi, uneori se termina cu sughituri si lacrimi pe obraz). Karla este un magazin online pe care l-am descoperit acum cateva luni si care pot spune ca m-a surprins in cel mai placut mod. Produsele sunt fabricate in Romania si, cel mai important lucru, au preturi accesibile pentru toate portofelele. Ca sa va convingeti, puteti sa accesati sectiunea rochii Karla.ro si imi veti da dreptate negresit.

Va spun cinstit ca mi-e drag sa deschid newsletterul Karla unde sunt abonata si sa descopar produsele noi care, evident, imi fac cu ochiul si de-ar vorbi, ar spune doar “Buy me! Buy me!”. O sa cedez tentatiei si o sa-mi cumpar rochita asta, sau poate pe rosu, sau poate clasica little black dress cu care niciodata nu dai gres. Complicate-s alegerile astea, recunosc!

Si va mai dau un pont: Karla.ro are o sectiune plus: XXL de rochii croite pentru a ascunde anumite imperfectiuni pentru doamnele cu forme rubensiene.

Va las acum sperand ca v-am convins

Ca magazinul Karla-i unul cu dichis,

Cu rochii colorate, zeci

La aniversari sa tot petreci!

 

Un dor — 09/03/2013

Un dor

EL e un aventurier. Atrage priviri si smulge zambete. Ii plac comorile ascunse-n ochii sirenelor cu bronz perfect. E pescarul cuceritor cu navod infinit. Soaptele lui te ametesc, lovesc timpanul, asa cum valurile lovesc stancile pe timp de furtuna. Ii place sa capteze atentia, un uragan in mijlocul oceanului. In jurul lui, sufletele devin flacari, iar el, un amalgam de pasiuni, se transforma-n rasarit.

Se joaca cu dragostea, dar va veni un timp cand apusurile-l vor linisti. Isi va da jos bandana de pirat si pentru prima data va simti briza jucandu-se in parul lui. La mal il va astepta o fata cu pielea uda, murdara de nisip pe talpi. Va renunta la mirajul sirenelor pentru EA, cutremurul care-l va face sa devina tsunami.

O va strange in brate, ca dupa o lunga despartire si o va sfasia intr-un sarut.
Pentru ca EA e delicata, visatoare si romantica. Pentru ca in ochii ei rade marea. Pentru ca sanii ei inspira perfectiunea.  Pentru ca s-a lasat asteptata. Nu degeaba perlele trebuie cautate in adancuri. Pentru ca i-a fost dor.

Si mai e ceva…Iarna, EA e marea LUI…

Scrisoare pentru Mos Craciun — 18/12/2012

Scrisoare pentru Mos Craciun

Draga Mosule,

Nu stiu daca-ti mai amintesti de mine…sunt eu, fetita care-ti scria scrisori pe pagini de caiet cu litere de-o schioapa. Ba chiar iti si desenam, sa intelegi mai bine. Si fiindca nu-ti stiam adresa, puneam plicul cu dorinte-n geam, sa fiu sigura ca-l citesti. Intr-un an ti-am lasat cativa biscuiti pe o farfuriuta. N-am mai gasit niciunul dimineata…au fost deliciosi, asa-i?

A apus vremea cand iti ceream papusi si ursi de plus, asa ca sigur te intrebi de ce-ti scriu acum. Pentru ca n-am incetat sa cred in tine, Mosule! Asa ca azi, in prag de sarbatoare, imi insir gandurile intr-o fereastra alba, cu gandul la tine…

Ce vreau anul asta? Sa-mi pui sub brad seninatatea copilasilor care se-arunca-n zapada neumblata, veselia familiilor care se-aduna la povesti in zi mare si linistea colindelor lui Hrusca.

Nu vreau bijuterii, vreau sa-mi sclipeasca sufletul de fericire. Sa fiu alaturi de cei dragi, sa facem glume si sa mancam bunatati. Sa miroasa a brad si pe cat de frig e afara, pe-atat sa simt caldura caminului meu. Apartin alor mei, sunt protejata de ei si impart bucuria cu ei.

Sa asteptam colindatorii cu glas de inger sa ne umple inimile si sa ne lipeasca zambete largi pe fete. Sa uram “Craciun fericit” cu tot dragul. Sa impartim mere, nuci si covrigi de dragul traditiei. Sa ne intoarcem in noi.

Si daca nu cer prea multe, draga Mosule, ai grija te rog de camaruta goala din-nauntrul meu…Cea care tresare la auz de cuvinte dulci, se-mbata cu promisiuni si chicoteste cand zburda fluturii-n stomac. Fa-ma sa chicotesc, deci…:)

Mosule, te rog, adu tuturor nopti magice de sarbatoare, pline de caldura si de poveste! Scoate din sacul tau mai multa intelegere, rabdare si intelepciune. Imprastie bunatate si recunostinta. Stiu ca poti. Pentru ca nu esti un miracol…

Semnat: A ta fetita cuminte:)

PS: Mos Craciun chiar exista!

 

Legenda sufletului pereche — 27/11/2012

Legenda sufletului pereche

In castelul de pe valea fluviului Authie din nordul Frantei domneste tacerea. Zidurile gri si reci dau fiori trecatorilor. Se spune ca e un castel parasit, dar bantuit inca de spiritul contelui de Travour.

Povestea spune ca prin secolul XV in fiecare seara la orele apusului din camera 99 a castelului se auzeau acorduri line combinate cu apasari lungi si grave de clape de pian. Contele de Travour se inchidea in sala misterioasa si isi descatusa furiile, emotiile, sentimentele de tot felul. Pianul ii era prieten foarte bun, de fapt singurul remediu impotriva singuratatii de care acesta suferea.

Intr-una din acele seri lirice, in timp ce contele de Travour se indrepta spre pianul sau drag, la poarta castelului batu cineva. Vizibil deranjat, acesta a coborat in graba scarile scrasnind din dinti. “Cine e?” intreba el cu privirea intunecata, deschizand poarta impunatoare. “Printe, printe, am floricele frumoase de vanzare. Nu vrei sa-mi cumperi niste trandafiri?” spuse o batranica ce-si  ascundea chipul intr-un batic inchis la culoare. “Nu vreau babo, pleaca de aici! N-am cui sa dau flori”, raspunse contele vrand sa tranteasca poarta cu putere. “Stai printe, nu te grabi! In ochii tai vad multa tristete dar exista si pentru tine un suflet sa-ti aline durerea. Mergi in padurea Compiegne de unde am smuls eu acesti trandafiri salbatici si-ti vei gasi acolo soarta!”. Contele n-a pus la inima acele cuvinte si a ferecat poarta cu cea mai mare grija. “Prostii! Cum sa-mi intalnesc intr-o padure norocul? Poate doar vreun vanator iscusit care, la cat de hidos sunt sa ma considere un animal salbatic si sa termine cu mine din doua focuri…”.  “Si totusi, gandi el in timp ce se afla pe terasa castelului, padurea e la o aruncatura de bat. Nu mi-ar strica sa fac o plimbare pana acolo.”

Zis si facut. A doua zi dis de dimineata, inarmat cu rabdare dar cu aceeasi privire mohorata, contele lua la pas padurea Compiegne. “De ce m-oi fi luat eu dupa baba aia, nu stiu. N-o sa-mi gasesc in veci scris aici destinul pe-o frunza de stejar.” In acel moment se auzi un fosnet prin iarba. Contele s-a apropiat usor. O veverita ghidusa sarea dintr-o parte in alta, urmand apoi sa urce cu viteza in cel mai apropiat copac, lasand in urma un cristal albastru stralucitor. Contele l-a luat in palma si s-a minunat. “Oare ce cauta acest cristal aici?”, s-a intrebat el in timp ce l-a bagat in buzunarul de la piept. Dupa cateva ore de cutreierat, contele s-a intors la castel extenuat si mai abatut ca niciodata. “Cum am putut sa ma incred in acele vorbe?”

Cateva zile mai tarziu, batai firave se aud la poarta castelului. “Cotoroanto, daca esti tot tu si ai venit sa-mi vinzi iar flori, vezi tu ce patesti! Gasesc eu ac de cojocul tau!” Contele deschise poarta si ce sa vezi, in locul batranicai se afla o fata frumoasa frumoasa, cu ochi caprui si degete subtiri. “Nu vreti sa-mi cumparati niste flori?”, intreba ea timid. Obrajii i se inrosisera. Pe langa zambetul cuceritor al domnisoarei, lui Travour i-au atras atentia cerceii acesteia. Celui din urechea stanga, de la inima, ii lipsea cristalul albastru. Era chiar cel pe care acesta l-a gasit in padurea fermecata. Atunci contele si-a dat seama de adevarul vorbelor batranei. “Iti cumpar toti trandafirii”, spuse el precipitandu-se. “Iar eu, trebuie sa-ti inapoiez ceva.” Deschise buzunarul de la piept si ii prinse piatra pretioasa in locul unde era lipsa. “Ti-am gasit cristalul, iar tu m-ai gasit pe mine!”