Virtual feelings

Dear darling, please excuse my writing…

Despre niste ochi tristi — 12/06/2012

Despre niste ochi tristi

A iesit din adapostul lui taraganandu-se. A dat un ocol custii in care se afla, ca la o parada. “Uite ursul!” exclama un copilas emotionat. Toata lumea adunata admira animalul despre care cu totii stim din povesti ca este unul fioros. Dar acesta avea ochii tristi, era debusolat, parca sedat. Isi legana trupul greoi incoace si-n colo fara vreo tinta anume. La un moment dat s-a oprit aproape de gratiile ce-l indepartau de libertate. Usor indiferent, probabil ca s-a  invatat cu diferite multimi de observatori. Dar privirea aia coplesitoare, era inca acolo. Am incetat sa-l mai privesc.

Ma declar impotriva gradinilor zoologice. Stiu ca poate e un mod educativ si relaxant prin care copiii pot invata diverse lucruri, dar sunt convinsa ca exista si alte solutii pentru aceasta. Nu sunt eu o inraita fana a animalelor, de orice fel, dar n-am cum sa nu reactionez la ceea ce am vazut. Locul lor nu e acolo, lipsiti de libertate, intr-o inchisoare practic. Rezervatiile naturale ar putea fi o solutie.

Dar pana sa se intample lucrul asta, multi ochi tristi vor mai privi printre gratiile custii.

Advertisements
S-a facut si ea mare, ma! — 01/06/2012

S-a facut si ea mare, ma!

Isi incalta sandalele cu toc de 10, paru-i gata aranjat, un ultim retus si gata, e pregatita. Ringul de dans o asteapta asta-seara. Sper sa aiba mai mult curaj decat mine si sa participe la concursul de miss. Are cu ce. Stiu ca o sa cante, o sa danseze, o sa simta bine. E prima petrecere serioasa a ei, petrecere care marcheaza un anumit final. E seara banchetului.

S-a facut si ea mare, ma! Cum a trecut timpul…Parca mai ieri o leganam pe picioare si ea nu vroia deloc sa adoarma. Incapatanarea i-a ramas si acum, peste ani. Rememorez clipele petrecute impreuna, cand pentru a o convinge sa se opreasca din plans, am numarat stele , cand ii promiteam  sampon cu aroma de pepene, cand eram invidioasa ca  ea primeste mar cu biscuite ras si eu nu. Imi cer iertare ca odata am lovit-o cu leaganul, neapreciind nici viteza nici distanta la care eram de ea. Ea mereu era data exemplu la mancare: “Uite, Maria mananca toate legumele din ciorba, tie de ce nu-ti plac? “. Imi amintesc cum colinda, fiind mica, orasul pana la ore  de inserat si o cautam pe la toate blocurile din imprejurimi. Pofta ei de joaca era interminabila.

Sunt convinsa ca o vor lauda asta-seara. Poate o vor si invidia. Eu stiu oricum ca e cea mai frumoasa.

Post cu dedicatie. De 1 iunie. Pentru surioara mea. 🙂 La multi ani copilu’!

Impozit pe suflet — 12/05/2012

Impozit pe suflet

Tu, ce-mi poti spune despre suflet? Cum arata al tau? Ce forma are? Ce gandeste?

O sa-ti vorbesc despre al meu. Sufletul meu traieste, simte, iubeste, viseaza mult. Tresare, sufera, rade, plange, se bucura. Imi place sa-i spun ca-i suflet de copil. Se fastaceste, se supara, se inroseste. Imi place sa cred ca am grija de el. Cand insa se intampla ca protectia sa cada, siroaie de lacrimi imi brazda obrajii. Asta nu-mi place nici mie dar uneori e inevitabil. Uneori e din cauza ta. De ce sufletul tau raneste? Unde-ti sunt dragostea si afectiunea cu care te-ai obligat indirect sa ma bombardezi?

Ar trebui sa-ti cer impozit pe suflet. Mi-l folosesti, platesti. Un cuantum direct proportional cu forta sentimentelor mele.

Si nu stii tu cat de mult pot sa iubesc eu…

… — 06/04/2012
Despre examenul la INM — 02/04/2012

Despre examenul la INM

Saptamana trecuta am avut onoarea sa-l intalnesc la facultate pe domnul judecator Udroiu, formator INM, care ne-a vorbit de “the big exam” al intrarii in magistratura. Desi e prea devreme pentru mine sa ma gandesc la asta, mi-am conturat cateva idei si parca s-a mai facut putina lumina in capsorul meu. Ce-am aflat:

-Examenul nu e unul greu, daca treci de 3 ori prin materie. La prima citire descifrezi, la a doua parca iti aduci aminte cate ceva dar nu tot iar la a treia citire deja se sedimenteaza totul.

-Invata pentru fiecare  materie din cate 2 autori. Alege-i pe care ti se par mai usor de inteles, astfel se va diminua timpul de lucru considerabil.

– Timpul de invatat, intre 6-8 saptamani pentru fiecare materie (civil, penal, procedura civila, procedura penala) + saptamanile de recapitulare.

-Codurile sunt de foarte mare ajutor. De altfel, acum odata cu schimbarile astea legislative ( intra codul in vigoare, nu intra) e mai usor sa inveti in paralel, codul vechi si codul nou.

-Grilele sunt de dificultate diferita, usoare, medii, grele. Nu se vor da grile pe probleme controversate ci grile cu unanimitate de pareri.

-Coloratul bulinelor in timpul examenului o sa-ti ia cam 30-40 de minute, deci rezerva-ti suficient timp astfel incat sa nu intrii in panica.

-Tactica de lucru: citesti grila, o rezolvi, nu stii, mergi mai departe si revii dupa le-ai luat pe toate la rand la cele ramase si le citesti inca o data cu mai mare atentie.

-Daca pici examenul asta, nu e nicio tragedie, esti tanar, ai viata in fata. Daca-l iei, nu trebuie sa te consideri Zeus pe pamant si sa te impaunezi prea tare.

– Care sunt calitatile pe care trebuie sa le ai pentru a fi magistrat? Tarie de caracter, daca nu rezisti psihic 4 ore la un examen, n-o sa reusesti nici in fata maldarului de dosare. De asemenea, sa stii sa reactionezi, sa nu te pierzi cu firea daca primesti un mesaj de genul:” Azi n-o lua pe ruta aia…”

Cam astea ar fi in principal ideile domnului judecator, care printre zambete, glume si situatii reale m-a facut sa vad in functia de magistrat ( procuror sau judecator) o profesie frumoasa, pe care daca o practic cu placere si pasiune, n-o sa-mi para rau.

 

Calator prin Romanica — 23/05/2010
As vrea sa fiu… — 11/10/2009
Iluzii — 20/08/2009

Iluzii

S-a nascut dintr-o pulbere de praf. Si-a cladit incetul cu incetul micul lui univers  din sinceritate, caldura, gingasie, daruire. A crezut ca asa-i pretutindeni, ca toti seamana cu el, ca toti au sufletul lui curat. Si a venit timpul sa  iasa din colivie, sa dea piept cu viata. Amagiri, falsitate, rautati…nu era ceea ce se astepta sa fie. A fost inselat, a suferit, a fost dezamagit. A dat totul si a primit aproape nimic. Dar nu vroia sa creada ca in lumea asta se intampla si lucruri rele…inchidea ochii si refuza sa creada ca nu exista prietenie adevarata si ajutor neconditionat. Universul ii era zdrobit, sufletul plin…”Pentru a supravietui in jungla,  trebuie sa fii ca ei” isi zise el indepartandu-se…

Si inca mai asteapta o mana intinsa…

Inocenta — 10/08/2009

Inocenta

Cu ochii mari cat cepele, fetita de 5-6 anisori intra in microbuz tinand-o strans pe matusa ei de mana. “Las si eu fetita, o s-o astepte mama ei in statie.” Micuta inainteaza timida, incercand sa-si gaseasca loc ei si celor doua bagaje umplute ochi. Matusa ii gaseste un loc liber, o instaleaza si coboara. Fetita priveste dezorientata in juru-i parca gandindu-se: “Oare nenea asta stie sa ma duca acasa?”. Cumintica, isi strange bagajele la piept si isi indreapta privirea spre fereastra asteptand clipa coborarii. Aproape de destinatie, isi ia cele doua pungi si se ridica usurel de pe scaun. Soferul bolboroseste ceva. Micuta, cu vocea tremuranda, isi ia inima-n dinti si spune: “Asta este strada mea!”. Un domn mai in varsta ii deschide usa, ajutand-o sa coboare.”Poftiti domnisoara:)”. Acolo, pe strada ei, ii revine zambetul.

Drumul — 30/06/2009

Drumul

Sta in genunchi cu privirea plecata. Mainile ii sunt reci, gandurile-s ratacitoare. Se simte bulversat, confuz chiar in lumea pe care pana nu demult o considera a lui. Lumea in care nu se sfia sa faca nebunii din dragoste, sa rada in orice moment,  sa tipe de bucurie. Dar toate astea s-au ruinat intr-o clipa. De ce tocmai lui i s-a intamplat asta? E nefericit si da vina pe soarta. Ar tipa sa se elibereze de durerea care-i macina trupul dar i-au secatuit pana si puterile. Ar plange dar in privirea lui impaienjenita lacrimile-s uscate. Se simte deznadajduit, demoralizat. Lumea lui fucsia a devenit gri, un gri urat ce apasa  sufletul lui.

Ar da orice sa nu mai fie el, sa se transforme…Inchide ochii, parca asteapta un miracol. Si iata, incet incet, se ridica, privirea ii e luminata. Priveste inainte mirat: in lumea lui mohorata, gri s-a intamplat minunea…o bucata de soare, o lumina nemaivazuta zburda in jurul lui. Vrea sa il starneasca, sa porneasca pe un drum nou, de data asta poate mai bun. Inviorat, se agita, vrand cu tot dinadinsul sa o prinda. Incepe sa alerge, e iarasi optimist, sclipirea asta e vestea lui buna, bucata de hartie pictata cu cea mai voioasa culoare tempera. Fuge cu bratele deschise, entuziasmat, cu zambetul pana la urechi, asa cum n-a mai fost de mult.

Si cade. Si lumina nu mai e. Sa fi fost doar o inchipuire?

Iluzia unui drum spre mai bine  ne orbeste de cele mai multe ori. Suntem fascinati de ceea ce o sa ni se intample in viitor incat uitam sa traim prezentul. Si astfel, ni se frang aripile. Si o luam de la capat…Roata se invarte.